With all my heart to all the hearts
august 15, 2009 la 12:11 pm · Înregistrat sub Social-umana
Si uite cum timpul trece, suntem deja in data de 15 august, Sfanta Marie. Azi voi ura “La multi ani” bunicii mele cat si nepotelei, ambele purtand si numele de Maria. Vara acest an e superba, pentru cei care nu lucreaza si au norocul de a locui langa mare, spun asta din punctul meu de vedere, dar in aceasta perioada concediile abunda si litoralurile marilor sunt impanzite de persoane care doresc sa se relaxeze si sa se bronzeze. Gandurile se incaleca fara nici o logica, la pranz oamenii se intorc de la mare vlaguiti dupa cateva ore de expunere solara, sa nu va povestesc cum e traficul in localitatea unde locuiesc eu, Terracina, situata in regiunea Lazio, centrul Italiei. Masini, motociclete, biciclete, pietoni, se circula fara niciun criteriu, fiecare face cum ii tuna. Si atunci cel mai indicat e sa te inarmezi cu foarte multa rabdare si atentie, pentru ca nu stii niciodata ce masina va iesi din parcare fara sa semnalizeze, sau nu iti va ceda trecerea chiar avand tu prioritate. Sau ce motociclist viking va decide ca e ok sa depaseasca fara niciun criteriu, sa vina pe contransens si cate altele. Insa in tot acest haos exista si un farmec, e placut sa vezi mii de oameni ce circula pe strazi, fete destinse, vestimentatii casual. Personal, ma emotioneaza foarte tare vederea unei multimi de bebelusi ce vin deja la mare, incepand de la cei de 1-2 anisori ce deja cu piciorusele lor jucause intra in mare si se sperie si entuziasmeaza cand se apropie de ei cate un val mai mai puternic, cu cei de 7-8 luni ce au scutecel si stau in fundulet cuminti pe plaja si se joaca cu manutele in nisip si terminand cu cei de 1-3 luni ce sunt in carucioare sau in brate la mamicile lor:)!!! Vederea tuturor acestor fete inocente ma face sa surad in mod spontan. Sa vezi niste omuleti deja bronzati, cu parul blond decolorat de soare incat s-ar zice ca au mese, he he! Din cand in cand cate un copilas plange, de obicei la ora pranzului cand sunt obositi si trebuie sa doarma, atunci mamicile ocrotitoare ii iau in brate si ii mangaie oferindu-le toata siguranta de care ei au nevoie. Da, aici este esenta existentei noastre, in iubirea neconditionata si spontana de care suntem capabili, pentru care am fost creati. Aceasta e resursa inepuizabila de fericire de care dispunem si care de multe ori ne-ar putea salva din situatii triste sau de tensiune cand am dori sa ranim pe cineva, sa ii “sifonam mutra” pentru ca ne-a jignit sau ne-a facut o nedreptate. Fac ce fac si pe masura ce scriu mintea si inima ma poarta mereu la conceptul iubirii, al simtirii. In timp ce scriu aceste randuri sunt fericita, si ma simt incarcata de forte proaspete pentru a incepe o noua zi superba de vara.
Iti urez o zi superba iubita umanitate!!
iulie 4, 2009 la 7:37 pm · Înregistrat sub Social-umana
As spune multe lucruri dar nu gasesc cuvintele potrivite
Imi simt mintea goala si vreau sa fug departe
Sau sa ma opresc si sa respir cu rabdare
Sa imi simt creierul liber alergand printre nori
Vreau sa-mi odihnesc inima si gandurile
Sa iau o pauza din activitatea cotidiana
Sa zambesc pur si simplu fara un motiv anume
Sa ascult marea si sa privesc orizontul
Stiu sigur ca surasul mi-l voi tine intotdeauna
Ca e esenta fericirii in orice moment
Ca un suras deschide o inima
Si invioreaza un spirit trist
Ca e un dar minunat si simplu de daruit
Ca mentine vie speranta
Iubesc lumea si imi iubesc familia si prietenii
Uneori prinsa de preocupari uit ca iubesc
Dar apoi ma ridic si surad si uite asa
Viata din nou are sens
iunie 3, 2009 la 7:57 pm · Înregistrat sub romantic
Iubirea mea la ceas de seara
In ochii tai albastri ma inec,
Inot in ei pierzandu-ma cu totul
Spre orizonturi pline de mister.
In parul tau de aur
Mi-as cufunda o mana,
Pe gura ta cea dulce
As depune sarutari.
Parfumul tau puternic
M-ar invada o clipa,
Apoi te-as strange-n brate
Iubit vis efemer.
Surasul tau angelic,
In minte imi revine.
Ca un copil nastrusnic,
Gentil si rusinos.
Privirea ta imi spune
O mie de cuvinte.
Tu taci, dar ochii tai
Mi-au povestit deja tot.
Esenta fiintei mele
Eu am gasit-o in tine
Zambesc zambind
Copil fiind,
Spre orizonturi noi eu ma deschid.
iunie 3, 2009 la 7:53 pm · Înregistrat sub romantic
Dorinta
Ce as putea dori mai mult in clipa asta..
O sarutare calda pe obraz
Un glas dulce sa ma invaluie in soapta
In timp ce vad floarea de pe pervaz
Lumina zilei a intrat in casa,
Si patul alb, mai tare l-a albit
Iar eu privesc la floarea din fereastra,
Privirea-mi fuge apoi catre un plic.
Acea caligrafie mult iubita
In suflet mi-a lasat un scump stigmat.
Iubirea mea ce plange linistita,
Iar eu privesc la floarea pe pervaz.
Iubirea mea…, de ce-ai plecat in graba?
Si mi-ai lasat in suflet un alean…
Te voi iubi de acum o viata intreaga
Incet, incet, crescand din an in an!
mai 15, 2009 la 8:59 am · Înregistrat sub Uncategorized
Sambata trecuta, 9 mai, am fost la intalnirea de la Siena cu romanii de pe forumul italiaromania.com. Trebuie sa admit ca de cand am ajuns la agriturismul unde s-a tinut aceasta intalnire, m-am simtit acasa. La intrare erau niste persoane pe care vazandu-le am avut impresia ca le cunosc dintotdeauna. Intrand inauntru in fata era postata masa copiilor, erau de la copiii de un an la cei de doisprezece – treisprezece ani, fii ai forumistilor. Era o placere sa ii vezi in toata exuberanta lor! Seara a fost foarte placuta, am reintalnit-o pe Dana si pe sotul ei Vasi, de asemenea l-am cunoscut pe fiul lor care in 2006 la intalnirea de la Ferrara, tot organizata de un forum al romanilor in Italia, era inca in burtica mamei lui.
Dupa cina ne-am adunat intr-unul dintre apartamentele agriturismului si am cantat cantece romanesti, am jucat o hora si alte dansuri!! Ce frumos era, am mancat branza telemea, grisine, covrigei, kaiser, placinta. De asemenea s-a baut vin, tuica, totul a fost excelent, atmosfera era una familiara, fiecare s-a distins prin ceva! Pe la ora 2 a.m. ne-am decis ca ar fi cazul sa mergem la nani:)! Dimineata pe la ora 8.00 m-am trezit, peisajul in jurul agriturismului era superb!!! Dealuri colorate in diferite nuante de verde cu suisuri si coborasuri, covoare de maci si alte flori multicolore… o pace desavarsita , trebuie sa marturisesc ca pe perioada sederii acolo m-am simtit atat de bine ca si cum as fi fost in Romania, acasa. E adevarat ca Toscana e superba ca peisaje dar faptul de a fi fost acolo cu alti romani a facut-o sa fie speciala!!!
Dupa micul dejun am fost la Siena o mare parte din grup. Am facut o vizita in piata “Il campo”, acolo m-am simtit intr-o alta dimensiune temporala. De asemenea am vizitat domul din Siena. Am luat pranzul impreuna, ce frumos a fost!! Inca surad cand imi amintesc:))))))))))! Apoi a sosit ora despartirii fiecare indreptandu-se catre casa sa. Eu si sotul meu Oreste locuim in regiunea Lazio, asa ca la intoarcere ne-am oprit la Orvieto in regiunea Umbria si am participat la slujba la domul local. A fost placut sa revad Orvieto primavara, prima data l-am vazut in luna decembrie anul trecut inainte de revelion. Am fost foarte fericita in acest week-end, am inteles inca o data ce inseamna sa te bucuri de ceea ce ti se ofera in fiecare moment fara sa te gandesti la trecut sau viitor, constientizam faptul ca ma plimb pe stradutele din Orvieto, ca sunt acolo in acel moment. A fost un mod placut de a incheia intalnirea. Trebuie sa admit cu mare bucurie ca toti romanii care au participat la intalnire sunt persoane exceptionale, persoane cu suflet bun si sensibil si foarte simpatice. Abia apuc sa ii revad, de asemenea sper ca acestui grup i se vor adauga si alti romani pentru ca in fond stand in mijlocul fratilor nostri simtim ca traim cu adevarat.
Suntem cu totii frati in acest univers si acest lucru ma face sa ma simt nespus de fericita, si in acelasi timp suntem frati noi romanii, Iar radacinile pe care le-am dobandit in Romania ne indeamna sa ne vedem, sa petrecem impreuna, acest lucru fiind valabil pentru italieni de asemenea si pentru restul lumii. Negarea propriilor radacini creeaza un sentiment de tristete si singuratate. De aceea sunt binevenite toate actiunile care ne reunesc!!!
Pun si niste fotografii relative la aceasta intalnire pentru a da si mai mult voce acestei frumoase experiente. Deci “Hai sa dam mana cu mana cei cu inima romana!”.
aprilie 24, 2009 la 12:25 am · Înregistrat sub romantic
In inima noptii ascult gandurile cele mai ascunse ale tacerii.
Mintea imi zburda libera asemeni unui miel printre florile campului.
Ma simt usoara ca o pana purtata de vant si surad
in timp ce valurile marii imi mangaie fata cu delicatete
lasand pe obrajii mei sclipiri de diamant…
Un pescarus in zbor isi scutura aripile si scruteaza zarea semet.
Cantul lui umple tacerea cu note acute asemeni unor copii ce se cearta…
Ma simt un copil inocent ce se deschide vietii cu amandoua mainile
Vrea sa ia totul dintr-o data cu nesat, sa guste totul dintr-o singura rasuflare…
Simt ca pot sa privesc in inima mea ca si cum ar fi o mare de cristal straveziu, simt palpitatiile una cate una…
Iubirea ma invadeaza cu navalnicie taindu-mi respiratia.
Si plina de dragoste deschid ochii catre viata.
Iar speranta imi e tovarasa nedespartita.
Caci viata e sublima poezie a destinului….
aprilie 16, 2009 la 10:09 pm · Înregistrat sub Social-umana
Am decis sa scriu despre noi, romanii, aici in Italia. Fiind departe de casa cu siguranta ne e dor tuturor atat de cei dragi pe care i-am lasat in patrie cat si de frumoasa noastra Romanie! Ce dulce e acest cuvant, Romania! Doar pronuntandu-l mi se insenineaza fata, si asta nu pentru ca nu mi-ar placea Italia, ci pentru ca Romania e tara mea, tara noastra! Mergand pe strada la Roma uneori mi se intampla sa aud vorbindu-se in limba romana, imi place tare mult. Ma gandesc, aceste persoane sunt fratii mei si atunci ma simt foarte bine. Alta data mi s-a intamplat sa vad un grup de persoane maghiare, i-am simtit si pe ei foarte aproape intrucat de la Arad unde locuiam eu, distanta e mica pana in Ungaria. Defapt chiar mergand in Romania, deja cand ajungeam in Ungaria ma simteam acasa. Dar sa revin la romanii care sunt in Italia. Nu ma pun sa critic intrucat stiu ca nu se obtine nimic criticand, dar un semnal de alarma as trage: fratilor, din somn sa ne trezim si sa dam mana cu mana, bine ne-ar mai fi, bine ne-ar mai prinde si bine ne-ar mai vedea populatia italiana. Stiu ca noi romanii suntem persoane nobile, avem o sensibilitate foarte mare, haideti sa o scoatem la iveala din sifonier! Fraternitatea o avem in sange, inutil sa o negam. Facand asa doar ne simtim singuri si tristi, pentru ca a zice eu ma simt bine departe de conationalii mei dupa parerea mea e ca si cum ne-am taia aripile. Am cunoscut aici in Italia romani mandri de natia lor cat si romani care incercau efectiv sa evite orice contact cu vreun conational. Evident se poate intampla sa cunoastem romani de treaba si romani mai putin seriosi, dar a evita orice roman e trist. Cred ca defapt e vorba de increderea in semeni, aceasta se pierde pe zi ce trece tot mai mult. Insa odata cu ea ne pierdem si noi putin cate putin daca nu facem ceva pentru a redresa situatia. Imi doresc din suflet ca sa dispara toate divergentele create atat intre romani si italieni cat si intre romani si romani aici in Italia. E asa de frumos ca oamenii sa se respecte, sa se aprecieze si sa traiasca in armonie! E atat de simplu! Sa ne amintim ca avem demnitatea noastra nationala si umana, ca suntem un popor cu un trecut glorios si cu un viitor ce depinde in mare masura de noi! Demnitatea, acest cuvant e esential pentru a trai bine oriunde ne-am afla, demnitatea de a privi in ochi pe cei care ne acuza pe nedrept, demnitatea de a merge inainte chiar si cand situatia e dificila. De asemenea dupa parerea mea ar trebui inteles faptul ca si gazdele noastre, poporul italian, sunt oameni ca si noi. Cu calitati si defecte, dar sunt oameni! Deci sa-i luam ca atare. Sa alungam orice temere si sa comunicam liber iar daca se intampla sa intalnim si printre ei persoane neserioase sa mergem inainte fara a ne simti lezati. Atata timp cat constiintele noastre sunt curate, putem fi linistiti. Si uite asa, cu constiinta curata, ma duc acum la culcare ca altfel risc sa adorm cu capul pe tastatura:P!!! Noapte buna fratilor romani!
aprilie 6, 2009 la 5:08 pm · Înregistrat sub Uncategorized
Azi noapte pe la ora 03:38 am simtit cum tremura patul cu mine, initial credeam ca visez, dar aprinzand lumina patul s-a miscat din nou, la fel si becul. Atunci am sarit in picioare si am strigat “Cutremur!”. Impreuna cu sotul meu am venit in sufragerie, candelabrul se legana necontenit. Imediat am deschis televizorul asteptand stiri despre cutremur, la acea ora am putut vedea doar ca in Abruzzo a fost un cutremur de 6,7° pe scara Richter. Azi dimineata insa am vazut ca defapt s-a intamplat o tragedie in localitatea L’Aquila. La noi in regiunea Lazio s-a simtit doar “ecoul” acestui cutremur, si totusi ne-a trezit din somn. Bietii oameni, in inima noptii obligati sa iasa din case in pijama si sa vada cum cladirile se surpa in jurul lor…Cu sufletul la gura am sorbit informatiile despre cum decurgea situatia la L’Aquila. Ma bucura faptul ca, dupa cum sublinia si televiziunea italiana, solidaritatea s-a trezit in inimile oamenilor. Acest sentiment ce ne caracterizeaza, si-a facut spatiu primand in fata oricarui alt sentiment. Si pentru mine a fost o ocazie in plus pentru a constientiza ca suntem niste fiinte efemere pe acest pamant si ca unicul bun pretios pe care il avem e viata, bunurile materiale se duc intr-o clipa, e suficient un cutremur si s-au dus…Oare de ce solidaritatea nu e prezenta intotdeauna in vietile noastre, de ce trebuie sa se intample tragedii ca sa ne amintim de ea? Prea multe lucruri nu pot sa spun despre situatia de la L’Aquila intrucat tragedia in sine e graitoare. Sper doar ca sa se fi inteles ca acestea sunt probleme intr-adevar importante si ca de multe ori ne facem viata grea cand defapt ar putea fi foarte simpla.
Inchei cu strofa din poezia lui Eminescu “Glossa” ce exprima in mod succint dar complet totul:
“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece. “
aprilie 6, 2009 la 12:24 am · Înregistrat sub Social-umana
M-am gandit zilele astea ce frumos e faptul ca noi, oamenii, suntem atat de diferiti ca si caractere. Unuia ii place sa studieze stiintele exacte, altuia teatrul, altuia medicina, altuia ingineria. Dar in fond suntem foarte asemanatori, aveam aceleasi aspiratii, idealuri. Dorim sa fim iubiti, sa ne cream o familie, sa avem copii, sa avem un loc de munca bine platit, sa fim respectati si sa fim de folos semenilor nostri. Intr-adevar dintre toate visele pe care le putem avea, cel mai frumos dupa parerea mea e cel de a avea copii, de a tine in bratele noastre aceste fiinte minuscule ce odata ce ne-au suras, ne-au cucerit sufletele pentru totdeauna. Cred ca defapt acesta e adevaratul scop al vietii noastre. A darui iubire in mod neconditionat. In fond omenirea a fost creata pentru a iubi, pentru a dona, si atunci cand actionam in mod egoist, rautacios, ne simtim rau noi insine intrucat e contra naturii noastre. Suntem fiinte atat de sensibile si atat de puternice in acelasi timp, capabile de acte de generozitate, altruism. Capabile de suferinte intense dar si de iubiri patimase, si ce e mai frumos decat a iubi din tot sufletul…Ganditi-va, iubirea ne face sa fim foarte creativi, sa vedem frumusetea care se ascunde in orice lucru ori persoana, nu mai conteaza unde ne aflam, totul e roz si feeric! Defapt lucrurile stau asa, lucrurile si persoanele sunt frumoase, de multe ori alegem sa le vedem intr-o alta maniera pentru e mai comod, necesita mai putin efort si traim o viata liniara. Dar cand ne hotaram sa privim inauntrul nostru, iese la iveala iubirea, bunatatea, si atunci toate barierele mentale se sfarama lasand loc umanitatii…
Cat imi esti de draga umanitate, cat de mica ma simt in comparatie cu universul, dar cat de importanti suntem noi toti chiar fiind doar niste particele!!
martie 30, 2009 la 11:06 pm · Înregistrat sub Social-umana
Optimismul
OPTIMÍSM s.n. Concepţie filozofică potrivit căreia în lume binele precumpăneşte asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi viitorul; tendinţă de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.
Toată lumea ştie ce înseamnă cuvântul “optimism”, chiar dacă nu cunoaşte definiţia exactă a acestuia. E o calitate pe care toţi o posedăm dar de multe ori uităm de ea. Şi ne ducem zilele prinşi de grijuri, reacţionăm cu disperare în faţa unor lucruri mărunte şi doar când dăm de probleme într-adevăr grele, atunci zicem: “Ce fraier am fost când mă stresam pentru nimicuri”.
Îmi dau seama că un asemenea subiect poate părea banal întrucât in ziua de astăzi multe persoane sunt interesate de subiecte ce vorbesc despre agresiuni, bârfe politice si despre aşa zisele vedete ale momentului, dar gândindu-ne atent, ne putem da seama că optimismul e esenţial în vieţile noastre pentru a le îmbunătăţi. De exemplu ne trezim dimineaţa plictisiţi, ne gândim că trebuie să mergem la muncă, ne aşteaptă rutina cotidiană, şi deja plecăm cu un punct în minus.
Sunt perfect conştientă de faptul că în ziua de astăzi oamenii au multe probleme, că banii nu sunt suficienţi, că munca absoarbe o mare parte din timp, dar de ce să nu trăim bine zilele vieţii noastre? Viaţa e prea scurtă pentru a o irosi, în fond faptul că ne preocupăm că nu avem bani nu rezolvă problema, atunci de ce să ne consumăm neuronii în van? Dacă ne gândim atent optimismul lipseşte chiar şi oamenilor bogaţi, acest lucru demonstrează faptul ca în fond optimismul e independent de condiţiile financiare. Îmi dau seama că nu e simplu să fim optimişti, dar cu puţin exerciţiu acest lucru e realizabil. Azi dimineaţă m-am trezit şi prima impresie a fost că sunt obosită şi nu imi arde de nimic, deja îmi imaginam o zi fadă, dar mi-am impus să o văd ca şi o zi frumoasă în care pot să fac o mulţime de lucruri. Imediat umorul meu s-a schimbat şi am avut o zi frumoasă.
Este demonstrat faptul că cuvintele au un impact puternic asupra psihicului, de aceea e indicat sa folosim cuvinte cât mai plăcute. Încercaţi să citiţi cuvintele “urât,rău,trist,boală,invidie,război” şi cuvintele “frumos,soare,bun,copil,bunătate,iubire,floare” şi observaţi ce stări sufleteşti vă crează. La fel şi stările noastre interioare ni le inducem noi. Dacă zicem: “Azi mă simt rău” psihicul nostru va reacţiona negativ şi într-adevăr starea noastră de rău va continua întrucât ne identificăm cu ea. Dacă zicem “Azi am o stare de indispoziţie” creierul va asimila în mod diferit informaţia şi ne vom simţi mai bine întrucât ne detaşăm de starea de rău, nu ne identificăm cu ea.
Eu am înţeles că viaţa e foarte importantă şi merită trăită clipă de clipă, la vârsta de 25 ani când o foarte bună prietenă a mea (ce avea doar 26 de ani), zăcea pe un pat de spital în comă având o tumoră malignă la creier. Vederea acestei fete superbe ce părea că doarme, dar care se stingea încet-încet, m-a copleşit…Atunci mi-am promis că voi trăi cu adevărat acceptând cu seninătate totul, şi că voi da importanţă doar lucrurilor ce contează cu adevărat. Au trecut aproape cinci ani de atunci, uneori mai uit şi mă preocup pentru nimicuri, dar apoi se aprinde beculeţul de alarmă şi mă ” trezesc” dându-mi seama că defapt sunt bine, sănătoasă, şi lucrurile pentru care mă preocup se pot rezolva în timp. Un surâs ne poate face să ne simţim bine iar dacă il dăruim cuiva îi putem schimba starea de dispoziţie pentru întreaga zi. Aproape orice lucru are o latură bună, e suficient să o căutăm şi o vom găsi. Psihicul nostru ne va mulţumi iar noi vom trăi bine reuşind să ne relaţionăm excelent cu cei din jur. Fiind optimişti reuşim să vedem părţile pozitive ale persoanelor
,ce în mod normal le neglijăm, obişnuiţi fiind să sesizăm mai degrabă defectele.
S-ar putea scrie pagini întregi despre efectele benefice pe care le are optimismul asupra pshicului şi asupra organismului uman. Eu închei aici, pentru moment. Sper din suflet ca omenirea întreagă să regăsească optimismul şi speranţa care defapt sunt în noi, e suficient să le privim.
Articole mai vechi »
