Am decis sa scriu despre noi, romanii, aici in Italia. Fiind departe de casa cu siguranta ne e dor tuturor atat de cei dragi pe care i-am lasat in patrie cat si de frumoasa noastra Romanie! Ce dulce e acest cuvant, Romania! Doar pronuntandu-l mi se insenineaza fata, si asta nu pentru ca nu mi-ar placea Italia, ci pentru ca Romania e tara mea, tara noastra! Mergand pe strada la Roma uneori mi se intampla sa aud vorbindu-se in limba romana, imi place tare mult. Ma gandesc, aceste persoane sunt fratii mei si atunci ma simt foarte bine. Alta data mi s-a intamplat sa vad un grup de persoane maghiare, i-am simtit si pe ei foarte aproape intrucat de la Arad unde locuiam eu, distanta e mica pana in Ungaria. Defapt chiar mergand in Romania, deja cand ajungeam in Ungaria ma simteam acasa. Dar sa revin la romanii care sunt in Italia. Nu ma pun sa critic intrucat stiu ca nu se obtine nimic criticand, dar un semnal de alarma as trage: fratilor, din somn sa ne trezim si sa dam mana cu mana, bine ne-ar mai fi, bine ne-ar mai prinde si bine ne-ar mai vedea populatia italiana. Stiu ca noi romanii suntem persoane nobile, avem o sensibilitate foarte mare, haideti sa o scoatem la iveala din sifonier! Fraternitatea o avem in sange, inutil sa o negam. Facand asa doar ne simtim singuri si tristi, pentru ca a zice eu ma simt bine departe de conationalii mei dupa parerea mea e ca si cum ne-am taia aripile. Am cunoscut aici in Italia romani mandri de natia lor cat si romani care incercau efectiv sa evite orice contact cu vreun conational. Evident se poate intampla sa cunoastem romani de treaba si romani mai putin seriosi, dar a evita orice roman e trist. Cred ca defapt e vorba de increderea in semeni, aceasta se pierde pe zi ce trece tot mai mult. Insa odata cu ea ne pierdem si noi putin cate putin daca nu facem ceva pentru a redresa situatia. Imi doresc din suflet ca sa dispara toate divergentele create atat intre romani si italieni cat si intre romani si romani aici in Italia. E asa de frumos ca oamenii sa se respecte, sa se aprecieze si sa traiasca in armonie! E atat de simplu! Sa ne amintim ca avem demnitatea noastra nationala si umana, ca suntem un popor cu un trecut glorios si cu un viitor ce depinde in mare masura de noi! Demnitatea, acest cuvant e esential pentru a trai bine oriunde ne-am afla, demnitatea de a privi in ochi pe cei care ne acuza pe nedrept, demnitatea de a merge inainte chiar si cand situatia e dificila. De asemenea dupa parerea mea ar trebui inteles faptul ca si gazdele noastre, poporul italian, sunt oameni ca si noi. Cu calitati si defecte, dar sunt oameni! Deci sa-i luam ca atare. Sa alungam orice temere si sa comunicam liber iar daca se intampla sa intalnim si printre ei persoane neserioase sa mergem inainte fara a ne simti lezati. Atata timp cat constiintele noastre sunt curate, putem fi linistiti. Si uite asa, cu constiinta curata, ma duc acum la culcare ca altfel risc sa adorm cu capul pe tastatura:P!!! Noapte buna fratilor romani!