In inima noptii ascult gandurile cele mai ascunse ale tacerii.

Mintea imi zburda libera asemeni unui miel printre florile campului.

Ma simt usoara ca o pana purtata de vant si surad

in timp ce valurile marii imi mangaie fata cu delicatete

lasand pe obrajii mei sclipiri de diamant…

Un pescarus in zbor isi scutura aripile si scruteaza zarea semet.

Cantul lui umple tacerea cu note acute asemeni unor copii ce se cearta…

Ma simt un copil inocent ce se deschide vietii cu amandoua mainile

Vrea sa ia totul dintr-o data cu nesat, sa guste totul dintr-o singura rasuflare…

Simt ca pot sa privesc in inima mea ca si cum ar fi o mare de cristal straveziu, simt palpitatiile una cate una…

Iubirea ma invadeaza cu navalnicie taindu-mi respiratia.

Si plina de dragoste deschid ochii catre viata.

Iar speranta imi e tovarasa nedespartita.

Caci viata e sublima poezie a destinului….